Trei proiecte utile: despre matematica, geostiinta si...creierul copiilor

1. Imaginary

„Matematică deschisă" – spaţiul dumneavoastră expoziţional dedicat matematicii, inclusiv la şcoală!

IMAGINARY este o platformă dedicată matematicii deschis şi interactive. Ea cuprinde o gamă variată de materiale, care pot fi folosite la şcoală, acasă, în muzee, în expoziţii sau în manifestări şi activităţi mass-media. Conţinutul principal al IMAGINARY este constituit din programele sale interactive şi galeriile de imagini.

Ideea acestei platforme a apărut ca urmare a expoziţiei iniţiale  IMAGINARY, care a demarat în 2008 şi a fost ulterior expusă în peste 80 de oraşe din jurul lumii. Succesul uriaş de care s-a bucurat şi comunitatea tot mai mare căreia i-a dat naştere au dus la înfiinţarea acestei platforme!

Platforma permite o integrare uşoară a conţinutului nou (de exemplu, a unor discipline şi expoziţii matematice suplimentare). Unul dintre obiectivele principale ale platformei IMAGINARY este de a facilita participarea comunităţii şi implicarea acesteia cu propriile idei. Ideea de bază este ca exponatele să fie create în cadrul comunităţii, iar expoziţiile să fie organizate independent.

2. Casa mea, planeta mea… şi eu!

Proiectul „Casa mea, planeta mea… şi eu!" studiază diversitatea tipurilor de locuinţă din perspectivă geografică şi istorică, precum şi impactul acestora asupra mediului. Elevii studiază eficienţa energetică, materialele, formele de clădiri, gestionarea apei şi dezvoltarea urbanistică pentru a proiecta locuinţe mai verzi.

De ce ar trebui să studiem eco-locuinţele la şcoală?

Locuinţele reprezintă o provocare majoră. Ultimele decenii au fost marcate de apariţia a numeroase provocări demografice, economice şi de mediu: creşterea populaţiei mondiale, epuizarea resurselor naturale, schimbările climatice, reducerea biodiversităţii etc.

Aceste provocări ne impun o revizuire a noţiunii de locuinţă, deoarece sectorul construcţiilor este cel mai mare consumator de energie din ţările noastre dezvoltate.Dincolo de problematica locuinţei individuale sau comune, oraşul în ansamblu trebuie regândit, reconciliind densitatea urbană cu calitatea vieţii şi reducând gradul de utilizare a autovehiculelor. Încă nu există „oraşe durabile”, însă tot mai multe „cartiere durabile”, sau „eco-cartiere”, apar în nordul Europei şi în jurul lumii.

Educaţia ecologică pentru o dezvoltare durabilă (EEDD) a devenit o prioritate a Ministerului Educaţiei din Franţa, care a căutat, în 2004, să generalizeze predarea acestei discipline în învăţământul primar, conform Cartei mediului înconjurător. Această cartă, înscrisă în Constituţia franceză începând din 2005, consacră locul problemelor de mediu, cu precădere „al educaţiei şi formării pentru mediu” (art. 8), printre principiile fundamentale ale Republicii franceze.

Proiectul caută să-i sensibilizeze pe elevi asupra importanţei protecţiei mediului în viaţa lor cotidiană, să-i responsabilizeze cu privire la modalitatea în care acţionează şi consumă şi să-i facă să conştientizeze rolul lor de cetăţeni.

„Casa mea, planeta mea… şi eu!” este un proiect de educaţie ecologică pentru dezvoltare durabilă, destinat elevilor din învăţământul primar (8-11 ani). Obiectivul său este de a pune la dispoziţia tuturor profesorilor – debutanţi sau cu experienţă – un program pedagogic coerent pe teme de locuinţe ecologice, fapt ce ar contribui la o largă diseminare a aceste teme în şcoli.

Proiectul este rezultatul unui parteneriat dintre echipa LAMAP, 20 de profesori şi formatori din învăţământul primar şi 12 consultaţi ştiinţifici din toate disciplinele. A fost testat cu succes în multe clase, în 2009.

Şcoala primară oferă un context deosebit de favorabil studiului schimbărilor climatice. Această tematică face apel la ştiinţă, istorie, geografie şi cultură civică etc. Versatilitatea cadrelor didactice este un atu preţios când vine vorba să se ţină cont de toate aspectele problemei: ecologice, sociale şi economice. Programele şcolare din învăţământul primar încurajează, de asemenea, o astfel de abordare transversală.

Pe de altă parte, profesorii din învăţământul primar întreţin o relaţie specială cu familiile elevilor, ceea ce favorizează încorporarea acestei teme în activităţile cotidiene ale copiilor.

Proiectul constă în 11 sesiuni, care pot fi realizate în şase săptămâni, plus 12 sesiuni opţionale. Activităţile la clasă presupune doar materiale obişnuite, necostisitoare.

Acest proiect multidisciplinar (ştiinţă, istorie, geografie, matematică, cultură civică, TIC etc.) este axat pe cinci mesaje-cheie:

• locuinţele se construiesc potrivit unor nevoi specifice;
• locuinţele au impact asupra mediului;
• transferurile de energie dintr-o casă;
• apa în casă;
• dincolo de locuinţa individuală: eco-cartierele.

3. Ecranele, creierul… şi copilul

Proiectul „Ecranele, creierul… şi copilul" analizează motivele fascinaţiei şi atracţiei pe care le exercită ecranele, cu precădere asupra copiilor, aruncând, în paralel, o privire ştiinţifică asupra unui „continent" prea puţin cunoscut: creierul.

Acest proiect combină educaţia pentru sănătate cu cea ştiinţifică.

S-a luat decizia de a familiariza elevii cu noţiuni de bază despre funcţiile cognitive ale creierului atunci când acesta interacţionează cu ecranele şi conţinutul acestora (TV, computer, jocuri video, telefon…). În timp ce descoperă informaţii despre creierul lor, copiii află care sunt riscurile, dar şi utilizările media şi tehnologiei, învăţând să-şi protejeze sănătatea şi standardul de viaţă.

Proiectul acţionează asemenea unui cal troian, promovând demersul de educare a copiilor şi de formare a profesorilor în sfera funcţiilor creierului. Ideea promovată de proiect este ca neuroştiinţele şi ştiinţele cognitive să fie mobilizate pentru a concepe o ştiinţă aplicată a învăţării. Cu toate acestea, sunt rari profesorii specializaţi în neuroştiinţe şi în ştiinţele cognitive ale învăţării.

Apar astfel neînţelegeri, iar programele comerciale, pseudoştiinţifice, despre creier înfloresc. Un aspect şi mai grav este stagnarea colaborărilor biunivoce dintre cercetători şi profesori. Fiind destinat profesorilor, proiectul oferă şansa de înzestra cadrele didactice din învăţământul primar cu informaţii actualizate şi validate de către cercetători şi ştiinţele cognitive-cerebrale.

„Ecranele, creierul… şi copilul” a dat naştere unui modul pedagogic destinat cu precădere profesorilor din învăţământul primar, modul realizat în urma unei colaborări interdisciplinare între cercetători în ştiinţe cognitive, medici şi profesori.

Modulul cuprinde 20 de lecţii simplu de implementat, structurate pe secţiuni care corespund principalelor funcţii angrenate în cadrul interacţiunii cu ecranele: percepţia, atenţia, memoria, emoţiile, comunicarea şi imaginaţia.

Ghidul are la bază strategia bazată pe interogare: plecând de la o întrebare ancorată în experienţa lor zilnică, copiii analizează, lucrează în grupe, concep experimente, modelează, se documentează, dezbat, argumentează, îşi prezintă observaţiile etc.

Elevii ţin cont de obiectivele proiectului în materie de educaţie pentru sănătate şi ştiinţifică, îşi sintetizează observaţiile şi elaborează o listă de recomandă privind bunele practici de lucru cu ecranele.

Fiecare lecţie, testată în mai multe şcoli primare din Franţa, este dublată de o perspectivă ştiinţifică, destinată cadrelor didactice, care ilustrează funcţiile creierului vizate de modul.